ironie-n miez de noapte,
cand pute oxigenul a discordie
iar lunii i se intristeaza fata
caci se stinge incet...
si ura, se-aduna,
si demon devin
caci sar de pe stanca,
ma spanzur fara de remuscare
in lipsa de divin.
si dictator renasc,
si fac genocid,
caci ura am strans;
nebun individ!
imi place:);)
RăspundețiȘtergere